Jurnal parizian

Sâmbătă. Paris. Ploaie măruntă. Ne începem dimineaţa devreme, cu suc de portocale, madeleines şi muzică de acordeon, încercând în zadar să sfidăm norii care au pus stăpânire pe metropolă. Îi povestesc Elisei despre Proust şi despre memoria involuntară, printre acorduri pariziene rupte dintr-o altă epocă. Mă ascultă fascinată, nu de Proust neapărat, ci de fenomenul psihic în sine al memoriei involuntare. Încercăm să ne facem un traseu al zilei. Nu ştim exact care ne sunt obiectivele, dar am decis ca cele două zile pe care le petrecem de data asta la Paris să fie diferite. Într-un fel, în asta constă, cred, farmecul revenirilor la Paris… în aceea că, odată ce ai trecut prin locurile arhicunoscute, atunci când revii nu te …