Realisme

Mă lupt de ani buni cu această sintagmă oximoronică – ”teme de vacanță”. N-am înțeles niciodată, pe vremea când eram elevă, de ce trebuie să avem teme pentru vacanță. În mintea mea de copil vacanța era pentru joacă… căci altfel de ce s-ar mai fi numit așa? Nedumerirea din copilărie s-a transformat în adolesecență într-o revoltă înăbușită pe care n-am avut niciodată curajul să o exprim altfel decât în mintea mea copleșită de culegeri groase, cu pagini gălbui, pline de cifre și desene al căror înțeles nu l-am descifrat cu adevărat niciodată. Am scăpat de coșmarul acesta al temelor de vacanță abia târziu, prin ultimii ani de liceu, când am decis că nu mă pasionează deloc sportul acesta extrem, practicat …