Bloggereuropean2013

Cu mai bine de două luni în urmă am început să visez... să visez lucid, cu ochii larg deschişi şi cu speranţa că reveriile mele pot schimba ceva în bine. Îmi propusesem atunci să scriu o serie de articole, animată fiind de impulsul pe care l-a generat în mintea şi în sufletul meu o competiţie care pentru mine însemna mai mult decât miza în sine, aceea de a deveni „blogger european”. În fond, aceasta era doar o partea a reveriilor mele, cu rădăcini mult mai adânci, în primele mele contacte cu lumea de dincolo de graniţele care ne despart încă ţara asta minunată în care trăim de o lume la care, chiar dacă de multe ori nu o recunoaştem, aspirăm …

Trăim într-o eră a tehnologiei care, ne place sau nu, pune stăpânire pe vieţile noastre în cele mai neaşteptate moduri. Am depăşit de mult timp stadiul în care tehnologia ne guverna doar viaţa profesională şi, eventual, câteva aspecte mai mult sau mai puţin importante ale vieţii cotidiene. Astăzi, într-o proportţie covârşitoare, viaţa noastră, în genere, pare să depindă de ea, într-un mod în care cei mai mulţi dintre noi nu ne-am fi gândit vreodată. Şi în tot acest vârtej tehnologic, internetul şi felul în care avem acces la el reprezintă un element cheie al modului în care, zilnic, încercăm să ţinem pasul cu evoluţia civilizaţiei. Mergem la serviciu pe internet, facem cumpărături pe internet, ne amuzăm pe internet, comunicăm cu …

Este o întrebare pe care eu mi-am pus-o în momentul în care am citit despre Anul european al cetăţenilor pe site-ul Biroului de Informare al Parlamentului European în România (BIPE), căutând informaţii despre o competiţie adresată liceenilor, despre care voi vorbi într-un material viitor şi care se desfăşoară în acest an sub acelaşi semn al Anului european al cetăţenilor. Mi s-a părut inedită această abordare a ideii de Europa, printr-un an întreg de activităţi dedicate cetăţenilor tocmai pentru a-i face să conştientizeze ceea ce înseamnă a fi cetăţean european, însă în momentul acela lucrurile mi se păreau foarte vagi. Ştiam că existaseră anterior alţi ani, dedicaţi voluntariatului, dialogului intercultural, egalităţii de şanse şi altor aspecte ce ţin în mod direct de …

Există, în destinul individual al fiecărui om, dincolo de propriile aspiraţii, dincolo de orice nostalgie personală şi mai presus de doza de pragmatism necesar supravieţuirii într-o lume de ritmul căreia ne simţim adesea depăşiţi, momente în care sentimentul universalităţii îşi face simţită prezenţa în cele mai neaşteptate moduri, corelându-se, de cele mai multe ori, cu un patriotism ancestral care îşi pune inevitabil amprenta asupra oricărei aspiraţii de integrare în armonia universală.Idealul maiorescian, „Să fim români cu faţa spre universalitate”, invocat de atâtea ori pe parcursul evoluţiei civilizaţiei române moderne, se regăseşte încă în structura spirituală a poporului nostru, în nuanţe cărora uităm adesea să le dăm importanţa cuvenită. Este suficient, bunăoară, să aruncăm o privire asupra domeniilor de interes general, …