bruxelles

Nu-mi amintesc prea clar cum am ajuns în seara aceea la Bruxelles. Adică… știu foarte bine contextul  (cum aș putea să-l uit?), dar îmi scapă detaliile clare ale sosirii mele acolo. Plecarea îmi e întipărită în memorie… plecarea din Iași, ochi goi lăsați în urmă, pernuța tivită cu fir purpuriu și chipuri dragi imprimate în mătasea albă, înghesuită în bagaj, un drum lung spre mare, două zile ciudate în Vamă, artificiale și fără aura boemă pe care mi-o imaginasem eu, apoi Otopeni și… blanc total. Bruxelles, ploaie ursuză, prietenii mei veniți să mă preia din aeroport, avertismentul că la Bruxelles toamnele sunt urâte, rue Veronese exact așa cum mi-o imaginasem, apoi… somn. Îmi amintesc în schimb atât de limpede prima …