cafea

M-am trezit azi cu gândurie amestecate și cu un sentiment straniu pe care nu l-am mai încercat de ceva timp; un déjà-vu impregnat de nostalgie, cu care cândva mă obișnuisem să-mi petrec suspendarea vremelnică între anotimpurile ființei mele. Munte, mare, oameni noi, locuri de poveste, proiecte optimiste, o mulțime de planuri de viitor, țara străbătută în lung și-n lat, oboseală combinată cu entuziasm, o energie despre care cei din jur mă întreabă mereu de unde o am, câteva momente de reflecție inevitabilă în mijlocul vârtejului unei veri pe care nu mi-o imaginam atât de plină cu de toate și, peste toate astea, zâmbetul minunilor mele pe care nimic nu-l egalează atunci când vine vorba de fericirea mea interioară. Am plutit o vreme …