cartea de joi

Scriam pe undeva zilele trecute că primăvara aceasta mi s-au întâmplat tot felul de întâlniri neașteptate cu cărți și asta mi-a stimulat cumva dorința nebună de a-mi face timp să citesc fără premeditare. Până de curând dorința rămăsese… dorință. S-a întâmplat însă ceva neașteptat într-o zi de joi (habar n-am de ce tocmai joi)! Am ales instinctiv una dintre ultimele achiziții cu miros încă proaspăt de tipar, am așezat-o la fel de instinctiv pe un raft improvizat în așteptarea fabuloasei biblioteci minimaliste care să îmi decoreze livingul cu pereți încă albi și am lăsat-o acolo o vreme, de parcă voiam să-i testez capacitățile paranormale de a mă atrage să o deschid din nou. Nu știu dacă a fost la mijloc vreun …